21 December, 2014

Saman de Kim Stanley Robinson - review

by Eva Luna No Comments


Nu prea stii care este personajul principal in fictiunea antropologica creata de autor, desi tind sa cred ca ar fi timpul. Timpul este cel mai mare adversar, iar personajele prezentate si povestile lor sunt doar niste musafiri.

Nume: Shaman - Şaman
Editura: Nemira
Nr. Pagini: 512
Tip coperta: paperback
Data aparitiei: septembrie 2016
O poveste fascinanta despre viata unui trib din Epoca de gheata.

Thorn este saman si le transmite intelepciunea si povestile sale celor care vor sa-i calce pe urme. Heather este vindecatoare si reuseste sa-i tina impreuna pe membrii grupului. Elga vine din alta lume si aduce schimbarea. Loon, urmatorul saman, este hotarat sa-si gaseasca propriul drum. Dar intr-un univers atat de inselator, drumul nu este niciodata usor si nu se stie unde poate duce… Kim Stanley Robinson a scris povestea palpitanta a unui drum spre maturitate, conducandu-ne totodata intr-o calatorie infricosatoare in timp, acum treizeci de mii de ani.

„Kim Stanley Robinson are o tehnica a naratiunii impresionanta, iar bogatia conceptelor sale si a exprimarii este uimitoare.“  – Booklist

"According to an article in the New Yorker, Robinson is "generally acknowledged as one of the greatest living science-fiction writers."
"Saman" a fost o lectura cam greu de digerat pentru mine, fiind si prima carte de genul pe care o citesc. Nu zic ca mi-a placut, dar nici ca mi-a displacut. Lumea creata de Kim Stanley Robinson ori te fascineaza, iti pune mintea in miscare si te face sa investighezi mai multe despre lumea de acum zeci de mii de ani, ori pur si simplu nu te prinde genul si lasi cartea din mana. Atat de simplu este.
Cu stilul de viata din ziua de azi, cu tehnologia care ne simplifica considerabil traiul, modul de a gandi, de a interactiona cu oamenii din jur, chiar si religia, toate aceste lucruri sunt diferite, si nu prea. Cred ca ceea ce vreau sa spun este ca autorul ne prezinta omul la origini, raw, neinteresat de lucruri triviale sau de politetea falsa pe care majoritatea o prezinta in ziua de azi, ascunsa sub masca omului civilizat. Singurul lucru care conta pe atunci era supravietuirea, de cele mai multe ori in conditii potrivnice.
Chiar va rog sa faceti un exercitiu de imaginatie si de gandire: cum ati supravietui daca ati trai in Epoca de gheata? Eu stiu raspunsul: imi dau maxim o saptamana. Sau 2 zile daca nu reusesc sa gasesc o modalitate de a ma incalzi. Guess i'm a delicate flower and we all know how short their lives are. I mean, c'mon! Oamenii abia reuseau sa puna la punct un limbaj ca sa se inteleaga intre ei. Technology, say what?

Iscusinta autorului in a manui cuvintele, imprejurarile si reactia personajelor, m-au facut sa ma gandesc de doua ori la apucaturile, caracterul si poftele omului de atunci, destul de primitive: mancare, sex, odihna, si la poftele, caracterul si obiceiurile care s-au pastrat la omul din ziua de azi.


Nu prea stii care este personajul principal in fictiunea antropologica creata de autor, desi tind sa cred ca ar fi timpul. Timpul este cel mai mare adversar, iar personajele prezentate si povestile lor sunt doar niste musafiri.
Cartea incepe cu Loon, musafirul principal, caci despre drumul, ideile si alegerile lui vorbim cel mai mult, care este aruncat intr-o situatie destul de barbara pentru mine, si asta la o varsta foarte frageda. Cred ca ati mai auzit de baietii care trebuiau sa se dovedeasca barbati in fata tribului, right?
Nu acasa mai devreme de o saptamana, haine, arme, hrana si trofee, toate procurate de Loon ca dovezi ale indemanarii sale.

Trebuie sa recunosc ca prima parte a cartii m-a prins mai greu. Abia cand au inceput sa se miste lucrurile, a devenit mai interesanta si chiar am dat pagina peste pagina, doar, doar sa aflu ce se intampla mai departe. Prezenta zoomorfismului si a canibalismului iar m-a facut sa dau un pic in spate, but then again, nu sunt obisnuita cu genul acesta de carte. Iscusinta autorului in a manui cuvintele, imprejurarile si reactia personajelor, m-au facut sa ma gandesc de doua ori la apucaturile, caracterul si poftele omului de atunci, destul de primitive: mancare, sex, odihna, si la poftele, caracterul si obiceiurile care s-au pastrat la omul din ziua de azi. Nu va ganditi ca am fost şocata de adorarea unor animale ca divinatati, ca doar vorbim de ha-ha-haaaa~, 30.000 de ani in urma, doar de visele destul de "normale" pentru tanarul Loon, saman in training. Pasajele alea au fost cam inconfortabile/ciudatele, sa le parcurg.

Shaman: A Novel of the Ice Age

Datorita detaliilor oferite de autor, chiar si celor mai mici si insignifiante lucruri pentru omul din prezent, detalii care au fost indelung cercetate de Robinson, face din "Şaman" o lectura fascinanata, chiar si pentru cine n-a mai incercat acest gen literar. Picturile rupestre din pestera Chauvet au servit ca inspiratie pentru Robinson, mai exact pentru scena de la sfarsitul cartii, in care Loon renaste spiritual.
Dupa cum ati observat, n-am dat prea multe detalii pentru ca este genul de carte care ori te prinde, ori o lasi din mana. Nu prea exista cale de mijloc cu ea.
Un singur lucru a ramas constant in ea: puterea de a merge inainte. Chiar daca ti-e frica, chiar daca oamenii si imprejurarile sunt ostile, niciodata nu e prea tarziu sa schimbi sau sa te schimbi, pentru ca pana la urma, totul trece. Trebuie doar sa mergem inainte!
Personal, don't love it, definitely don't hate it, it's just . . .something else! Definitely something else.
Daca o recomand? Yep, i sure do.
Lovelies, sper ca v-a placut recomandarea de azi. Ce parere aveti, v-ar tenta o asemenea carte?
Have a lovely day!
***please read Disclaimer

0 comments:

Post a Comment

Every little word is highly appreciated! Thank you for taking your time! ^_^
--IMPORTANT NOTICE!--
Due to some repeated problems with Disqus, i had to delete this widget, thus losing ALL of my comments. I apologize if i didn't get to answer in time and that is why you will see all of my posts without comments.