21 December, 2014

Widgets

Frumoasa adormita si fusul de Neil Gaiman, ilustratii de Chris Riddell

by Eva Luna No Comments


Nume: The Sleeper and the spindle - Frumoasa adormita si fusul de Neil Gaiman, ilustratii de Chris Riddell
Editura: Nemira
Nr. pagini: 68
Tip coperta: paperback
Data aparitiei: martie 2016
O senzationala repovestire a basmelor clasice. Scriitorul Neil Gaiman si ilustratorul Chris Riddell tes impreuna un fel de Alba-ca-Zapada si, aproape, o Frumoasa adormita, cu note subtile de magie intunecata, ce-i va tine pe cititori vrajiti de la inceput pana la sfarsit.

In ajunul nuntii sale, o tanara regina pleaca pentru a salva o printesa din mrejele unei vraji intunecate. In locul rochiei de mireasa isi pune camasa de zale, isi ia sabia si, alaturi de trei pitici curajosi, strabate tunelurile intunecate de sub munti pentru a ajunge la regatul adormit. Iesind din tiparele basmelor clasice, regina decide sa-si construiasca singura destinul, iar tanara adormita nu este nici ea ceea ce pare.

S-ar putea sa crezi ca stii povestea asta. E despre o tanara regina in pragul maritisului; mai sunt si cativa pitici curajosi si de treaba; un castel acoperit de spini; si, se spune, o printesa blestemata de o vrajitoare sa doarma pe vecie.

Dar in aceasta poveste nimeni nu asteapta un print calare pe un armasar alb. Acest basm a fost tesut cu un fir de magie neagra, ce amesteca si suceste lucrurile, le face sa scanteieze si sa straluceasca intr-un mod aparte. Atunci cand o printesa are nevoie sa fie salvata, o regina poate sa se transforme ea insasi intr-un erou…
Luna octombrie este o luna destul de plina zic eu. Frigul devine din ce in ce mai ager, soarele mai arunca cate un ochi printre nori doar cand isi aminteste, iar pomii isi schimba hainuta conform trend-urilor de la Paris, in tonuri de mustar, lut si cedru. Nu stiu care de la cine s-a inspirat, dar toata lumea are stil in toamna asta.
Un ceai caldut, o lumanare cu aroma usor spicy sta aprinsa intr-un coltisor, si o carte buna care bineinteles, sta lipita de mainile oricui care nu vrea sa faca turturi pe la barba.
Sa nu uitam de Halloween! Instagramul este burdusit cu machiaje de zombie, unghiute sangerii, costume si decoratiuni care mai de care infricosatoare, sau cel putin asa se vor a fi.
Ah, si dovleci! Cum am putut sa uit de dovlecei? Mie imi place sa fac o placinta buna, si sa umplu casa cu mirosul ei. Nici cea de mere cu scortisoara nu se lasa mai prejos, dar placinta cu dovleac e the best!
Vorbind de prajituri, tocmai a sosit una langa mine si parca am mai mult spor la scris.
Long live pumpikin pie!


Astazi va vorbesc despre o poveste reinterpretata si frumos ilustrata. O carte care merge la fix cu vremea asta mistica (thank you fog!) de afara, si sezonul dolvlecilor luminati. O carte frumos ilustrata, in alb, negru si vintage gold, stil caricaturist, un pic grotesc, dar care ajuta mai bine la crearea mood-ului si evidentierea caracterelor umane.

Cand spunem povesti, ne gandim mereu la un happy ending, la printi care se lupta cu oricine le iese cale, la printese care se vaita, care se plang de una, alta, dar care niciodata nu preiau initiativa si trec la treaba. Unele prefera sa cante, altele sa vorbeasca cu animale (hello, crazy!), iar altele sunt lovite de o depresie din care nu vor sa iasa. Indiferent de situatie, povestea spune intotdeauna ca ele asteapta sa fie salvate, eventual de un print, ca doar nu-l vor pe nea' Gheorghita care vinde cartofi in piata. Care ar mai fi farmecul povestii, right?

Slava Domnului ca a mai evoluat lumea, sau cel putin jumatate din ea, si mai apar carti in care personajele principale vor sa-si scrie singure finalul povestii. Asa este si cazul reginei noastre, Alba ca Zapada, care aparent fuge de maritis. Stati asa, ca nu a prins-o emotia de dinaintea nuntii! Nu. Draga noastra Snow White, sau hai sa nu-i dam nume, pentru ca cei trei pitici din poveste spun ca numele sunt sacre, si ca trebuie sa avem mereu grija carui muritor ii dam aceasta informatie.

"Numele sunt extrem de putine in povestea noastra."

"De azi intr-o saptamana voi fi maritata. I se parea de necrezut.
...I se parea si irevocabil. Va insemna sfarsitul vietii ei, isi dadu ea seama, in cazul in care consideri viata drept o perioada cand poti face alegeri. De astazi intr-o saptamana nu va mai avea de ales. Va domni peste poporul ei. Va face copii. Poate va muri la nastere, poate va muri de batranete sau va muri in lupta. Insa, cu fiecare bataie a inimii, drumul ei catre moarte va fi inevitabil."



Regina noastra s-a inarmat cu o harta, armura, sabie si pitici, si a plecat la drum. Unul destul de lung as putea zice, unde au intampinat destui sateni adormiti, scena care inevitabil ma duce cu gandul la un film cu zombie, numai ca adormitii nostri vroiau doar sa-i impiedice sa ajunga la castel. Normal ca au reusit sa scape de ei teferi, si au ajuns intr-un final la destinatie.
Felul in care Neil Gaiman a intors si a sucit povestea pe dos, ma face sa-l indragesc si mai tare. A luat personajul clasic, urat, si batran, si l-a umanizat. Pentru ca da, de cele mai multe ori, o batranica zbarcita, zdrentaroasa, batuta de soarta si artrita inseamna ca nu a dus o viata tocmai pe roze. Nu zic ca oamenii care sunt placuti fizic, sunt neaparat rai. Doar usor aroganti, si care au impresia ca li se cuvine totul lor pentru ca . . .insert X motiv. Lucru pe care Neil l-a scos cu usurinta in evidenta, in stilul lui caracteristic.



"Nu ai nevoie de un print care sa te salveze." - si chiar asa e!
De ce sa stai linistita pe scaunel si sa astepti sa vina un print calare pe o motocicleta sa te salveze? Gestul si imaginea pictata arata destul de bine, recunosc, dar ar trebui sa incetam sa asteptam lucruri si actiuni de la alte persoane, cand putem sa rezolvam chiar noi problema.
Adica, de ce sa trimiti o armata de oameni ca sa vada care-i treaba cu blestemul asta care ii transforma pe toti in somnambuli spalati pe creier, cand poti sa-ti ascuti armele si sa salvezi chiar tu printesa. Nu e ca si cand n-au mai incercat si altii smecheria asta, si au ajuns decoratiuni de Halloween pe peretele castelului.

"-Am fost lasati sa credem, spuse piticul cel mai inalt, ca atunci cand te vei trezi, se va trezi si restul lumii odata cu tine.
...-Imi place ca toti ceilalti dorm. Asa sunt mai ...supusi.
...-E mereu la fel cu cele de teapa ta. Aveti nevoie de tinerete si aveti nevoie de frumusete. Le-ati consumat demult pe ale voastre si acum incercati sa le obtineti pe cai mai complicate. Si intotdeauna vreti putere."

"Am furat putin din viata lor, putin din visele lor si, in timp ce dormeam, mi-am recapatat tineretea si frumusetea si forta. Am dormit si m-am facut puternica. Am inversat ravagiile facute de timp si mi-am creat o lume de sclavi adormiti."

O lume de sclavi adormiti - vorbele astea ma duc cu gandul la politica si la ce se intampla in lume la ora actuala, dar subiectul acesta prefer sa nu-l abordez momentan.

...there are always choices . 
Exista optiuni, se gandi, dupa ce statu vreme indelungata. Intotdeauna ai de unde alege. 

Sper ca v-a placut cartea de azi si astept cu drag parerea voastra.
Print calare sau girl-power-let's-kick-some-crazy-witch-ass?
Se afla in biblioteca voastra sau o sa apara pe viitor?
Have a lovely day!

0 comments:

Post a Comment

Every little word is highly appreciated! Thank you for taking your time! ^_^
--IMPORTANT NOTICE!--
Due to some repeated problems with Disqus, i had to delete this widget, thus losing ALL of my comments. I apologize if i didn't get to answer in time and that is why you will see all of my posts without comments.