21 December, 2014

Widgets

Din seria #donttakeitpersonally

by Eva Luna No Comments


. . . .pentru ca prima din seria asta v-a placut si m-ati rugat sa mai scriu.
***

Asta e o postare in care o sa tastez mai mult. Nu va arat moaca mea de lebada impiedicata si nici eforturile mele de a schita un model de manichiura cat de cat decenta. Stiu ca-a plictisitoare, stiu ca-s alte bloggerite mai interesante, stiu ca exista acea notiune de "glam life" pentru bloggeri, ca vezi Doamne mergi la event-uri importante, deci esti cool si automat ai o viata mai buna.
Neeeh~  doar idei preconcepute. Si relatii, normal. Ce ne-am face fara ele?
Suntem oameni, suntem femei, ne vorbim de bine pe fata, ne barfim pe la spate.
Zici ca n-ai facut asta? Hai fii serioasa! Toti o facem si o facem des. Observati ca am zis "toti", si nu "toate".
Si barbatii barfesc, dar ei n-o lungesc prea mult.
Ce spunem cu gurita noastra ca nu facem, exact aia facem. Parca ne-am descrie propria persoana si in acelasi timp, incercam sa ne indepartam de ea. Eu nu fac asa, eu nu sunt asa. Oare?! Suntem alte persoane cu familia, suntem alte persoane cu prietenii, suntem altcineva cu iubitul/iubita, suntem altcineva cu o persoana pe care tocmai am cunoscut-o, suntem diferiti la munca si diferiti in online. O gramada de faţete ale aceluiasi suflet, dar de ce ignoram negativul si nu-l remediem cumva? De ce oare nu ne putem abtine de la critica facuta din invidie, din rautate pentru ca putem si ne mai usor si nu ne rezumam la cea constructiva?
De ce oare am uitat sa zicem un "Buna ziua!" cand intram intr-un magazin sau un amarat de "Multumesc!" cand ni se aduce o comanda? De ce am uitat sa fim oameni si ne vindem decenta, inocenta, empatia, caldura sufleteasca si bagam in fata scuza ca "hei, lumea a evoluat!" sau "ce, avem dreptul sa ne exprimam liber!". Asa e, a evoluat, avem voie sa ne facem auzite parerile, dar de ce dam cu bata in balta atunci cand cineva nu este de acord cu noi? Okay, ai voie sa-ti spui punctul de vedere, dar daca difera de persoana cu care vorbesti, atunci incerci sa ti-l impui sau ii dai cu mai sus mentionata bâtă, in cap. Apoi s-a terminat. Ne-am descarcat negativitatea acumulata si o luam de la capat cu vina, cu parerea de rau, cu indoiala. Un cerc tare vicios care nu da semne sa se termine vreodata.
Pana la urma, nimic nu se termina pentru ca acel nimic a devenit acum o amintire si vrei, nu vrei, pe viitor o sa-ti ciocane la usa, amintindu-ti de trecut. Depinde de noi, de alegerea pe care o facem, daca e o amintire buna sau ceva ce dorim sa bagam intr-un sertar, sa-l incuiem si sa uitam ca exista.


Nu inteleg de ce lucram de zor la o imagine perfecta, la un i-have-it-all, cand behind the scenes esti un Queen B(itch). Practica des abuzata in zilele noastre.
Si nu inteleg multe lucruri care par normale unora, pentru ca s-au obisnuit cu ele. Sa mutilezi un om e ceva normal. Sa ranesti un animaluţ care nu ti-a facut nimic e ceva normal. Sa nu apreciezi oamenii de langa tine si bunurile materiale, atat cat sunt ele, e ceva normal. Avem dreptul la ele pentru ca suntem noi. Cine a zis asta? Cine ti-a dat dreptul ala? Cateodata spunem niste vorbe de care nu avem nici un habar. Ne place notiunea de liber arbitru, ne-o asumam, dar daca iese ceva prost, atunci o negam. Atunci nu mai e buna.
Doamne fereasca sfintii si arhanghelii sa te opresti 10 secunde pe strada sa vezi daca omul ala a trecut pe lumea cealalta sau dai un telefon la 112 pentru salvare. Pai, se uita lumea ciudat la tine si ti-e rusine, nu?
Toti ne plangem de ceva, toti suntem nemultumiti, dar nimeni nu face nimic ca sa schimbe ceva.
Asteptam. Asteptam sa fie mai bine. Asteptam schimbari. Asteptam sa se schimbe unii oameni. Asteptam o marire a salariului. Asteptam sa fim fericiti. Asteptam sa ne vindecam ranile. Asteptam sa crestem mari. Asteptam sa aflam rezultatele la examene. Asteptam ziua de maine. Asteptam ziua noastra ca sa dam un party. Asteptam Craciunul. Asteptam anul nou ca sa fim mai buni. Asteptam pana si autobuzul sau metroul. Viata noastra este o continua asteptare si nici nu ne dam seama ca pierdem acum.

Despre ce a fost postarea asta?
Nimic personal cu nimeni. Doar ganduri pe care le-am avut privind si observand comportamentul uman in anumite momente. Asta, si o mancarime a degetelor. Trebuie sa las ideile sa zburde prin ograda, altfel mi se scurtcircuiteaza neuronul. Nu vreau sa ma risc si sa ajung un brainless barbie.
Nu pun etichete, we are who we are and our actions and behavior speak for themselves.

Noi sa fim sanatosi si voiosi!
Have a lovely day!


0 comments:

Post a Comment

Every little word is highly appreciated! Thank you for taking your time! ^_^
--IMPORTANT NOTICE!--
Due to some repeated problems with Disqus, i had to delete this widget, thus losing ALL of my comments. I apologize if i didn't get to answer in time and that is why you will see all of my posts without comments.
And NO, i do not recommend using Disqus!