21 December, 2014

Widgets

~ BOTD: Hotul de carti - Markus Zusak ~

by Eva Luna No Comments
Buna fetelor~

Azi revin cu o carte care mi-o doream de ceva vreme, si am avut ocazia
sa o primesc de la libraria online Libris. Multumesc frumos pe aceasta cale!  :)

"Este anul 1939. Germania nazistă.
Ţara îşi ţine răsuflarea. Moartea nu a avut niciodată mai mult de lucru, şi va
deveni chiar mai ocupată.
Liesel Meminger şi fratele ei mai mic sunt duşi de catre mama lor să
locuiască cu o familie socială în afara oraşului München. Tatăl lui Liesel
a fost dus departe sub şoapta unui singur cuvânt nefamiliar - Kommunist -,
iar Liesel vede în ochii mamei sale teama unui destin similar. Pe parcursul călătoriei,
Moartea îi face o vizită băieţelului şi o observă pe Liesel. Va fi prima dintre multe
întâlniri apropiate. Lângă mormântul fratelui ei, viaţa lui Liesel se schimbă atunci când
ea ridică un singur obiect, ascuns parţial în zăpadă. Este Manualul Groparului, lăsat
acolo din greşeală, şi este prima ei carte furată. Astfel începe o poveste despre
dragostea de cărţi şi de cuvinte, pe măsură ce Liesel învaţă să citeasca cu ajutorul tatălui ei adoptiv, care cânta la acordeon.
În curând, va fura cărţi de la incendierile de cărţi organizate de nazişti, din biblioteca soţiei primarului, şi de oriunde le mai putea găsi. Hoţul de cărţi este o poveste despre puterea
cuvintelor de a creea lumi.
Cu o scriitură superb măiestrită şi arzând cu intensitate, premiatul autor Marcus Zusak
ne-a dăruit una dintre cele mai durabile poveşti ale timpurilor noastre."



Daca doriti sa cititi aceasta carte, trebuie sa va avertizez totusi: personajele va vor ajunge la inima, actiunea nu este tocmai lovey-dovey, Hitler, saracie, holocaust, iubire, carti, si este narata de Ea ...Moartea.
Hotul de carti este una dintre acele carti care te face sa injuri, sa tipi, sa plangi si sa razi,
toate in acelasi timp.
Este o carte care va atinge sufletul tau ...care te va indemna sa o trantesti in fata prietenilor, rudelor, chiar si necunoscutilor si sa ii provoci sa o citeasca si sa nu planga!
Nimeni nu s-ar putea gandi ca Moartea ar putea fi amuzanta. Sau cinica, ironica. Autorul a personificat-o, a "dezbracat-o" de mantia neagra si coasa, si a inzestrat-o cu empatie. Job-ul ei nu este tocmai usor, si chiar la un moment dat, tanjeste dupa o vacanta. Ea ne relateaza sfarsitul la inceputul cartii, ne poarta pe meleaguri scrise cu vopsea si culori, va face sa vizualizati acesta poveste si sa traiti cu personajele, asa cum traieste ea.
Ea a vazut hotul de carti de trei ori. Prima data i-a fost de ajuns, de atunci nu s-a putut tine departe de Liesel si de viata ei. A fost acolo cand fratele ei a murit langa ea, in trenul care o ducea spre casa noii ei familii sociale. A fost acolo cand si-a ingropat fratele, si a fost acolo cand a furat prima ei carte, de langa mormantul lui.
Fiti linistiti, aceasta carte nu este morbida, ci este narata cu un simt al umorului, inima si caracterul personajelor, cat si preocuparile lor, va vor face sa dati pagina peste pagina, pana cand o terminati.
Fara tata, fara frate, acum si fara mama, Liesel Meminger a ajuns in casa parintilor adoptivi. A petrecut ceva timp cu Hans Hubermann unde a ajuns sa il indrageasca, Avea ceva care o linistea si o facea sa aiba incredere in el. Acest lucru nu se poate spune si despre Rosa, sotia acestuia. Fire agera si cu putina rabdare era nevasta, dar nu era o persoana rea; avea multa dragoste de oferit, dragoste de care Liesel avea nevoie. Dupa cateva luni, ei au devenit mama si papa pentru ea, cel din urma avand deja un loc in inima copilei. Il veti indragi cu siguranta si voi pe Hans Hubermann.
Timpul trecea, Liesel mergea la scoala, si-a facut prieteni, in special unul din baietii Steinerilor, Rudy *o poama de copil :))*, invata sa citeasca, o ajuta pe mama sa la treburile casei, iar lucrul care o amuza si l-a observat din insultele nemtilor: par foarte atasati de porci  :))
Dupa aproximativ 4 ani, Hans o ajuta cum poate pe copila, sa citeasca si sa scrie, chiar in pivnita casei lor. In fiecare noapte, dupa ce se trezea din cosmar, Hans statea langa ea si ii citea cate putin din cartea ei furata, Manualul groparului. Nici el nu stia prea bine sa citeasca, dar asta nu l-a oprit sa isi ajute fata. Fix cu o saptamana inainte de Craciun, Liesel si Hans au reusit sa termine cartea. Tatal si fiica, amandoi obositi si somnorosi dupa inca o noapte pierduta citind, priveau zorii zilei plini de mandrie. De Craciun, Liesel a primit cadou 2 carti de la parintii ei. Imaginati-va bucuria ei! Dupa ce i-au explicat cum au facut rost de ele, afectiunea lui Liesel a crescut considerabil. Hans Hubermann nu era doar un tata bun pentru copii lui, dar era si un om al naibi de istet.
Nu numai tatal era istet, dar si copila lui adoptata:
"cuvantul comunist + un mare foc in aer liber + o colectie de scrisori moarte + suferinta
mamei sale + moartea fratelui ei = Fuhrerul."
Si asa Liesel a descoperit sursa durerii si cosmarurilor care le avea noapte de noapte, si motivul pentru care nu putea lua legatura cu mama sa.
Acum sa revenim la hotul de carti si sa va spun cum a reusit sa fure a doua sa carte. Pai simplu: dintr-un morman de cenusa. Liesel era mandra de isprava ei, doar ca cineva a surprins-o in actiune.
Mai exact, sotia primarului, care mai tarziu, o lasa sa citeasca in voie din biblioteca ei. Timpul trecea, iar Liesel tot de rufe se ocupa, livrat, platit, acasa, citit cu papa, citit la casa primarului, unde mai incolo afla si de ce sotia sa era atat de absenta, de pierduta.
Intre timp, hotul de carti a devenit si hot de mere *dam vina pe foamea de dinozaur a lui Rudy aici*  :))
Acum intra in scena si Max Vandeburg, un boxer evreu, trecutul lui Hans, si ....umorul sec al Mortii.
Ea ne aduce la cunostinta norocul chior care l-a avut Hans in timpul primului razboi mondial, si prietenia acestuia cu cel care l-a invatat sa cante la acordeon: Erik Vandeburg. Din pacate, acea prietenie nu a tinut prea mult, el murind in lupta.
A doua oara cand Hans a evitat moartea, a fost in Essen: "Prima data tanar, a doua oara la varsta mijlocie. Nu multi oameni sunt indeajuns de norocosi sa ma fenteze de doua ori." Cu noroc sau nu, Hans a ramas loial prietenului sau evreu, carand acordeonul peste tot.
Cand a fost sa isi ofere condoleantele, si-a lasat si datele, sperand sa poata ajuta cu ceva familia prietenului sau drag. Nu s-a gandit el ca peste cativa ani, fiul lui Erik ar putea aparea in miez de noapte, cerand ajutor si adapost.
Max Vandeburg, profesie: bataus, adica boxer profesionist. Si evreu.
"Cand moartea o sa ma prinda, ...ea va simti pumnul meu in fata."
Max si Liesel s-au imprietenit incet incet, descoperind ca au multe lucruri in comun. Ziua lui Liesel a venit si a implinit si ea 12 anisori.
Bucurie mare pe ea cand a primit alta carte, dar a fost si mai bucuroasa cand a primit cadoul evreului ascuns in pivnita. Era povestea lor, ceea ce ii lega. Increderea si prietenia lor s-a transformat intr-o dragoste frateasca; el, privat pana si de lumina soarelui, iar Liesel, incercand sa pastreze acest secret si totodata, sa ii aduca putina alinare acestui evreu. Dar inevitabilul s-a produs oricum. Max s-a imbolnavit.
Cu grija si afectiune, s-a facut bine, si si-a tinut si promisiunea: a evadat Moartea.
Lucrurile s-au complicat si mai mult cand nazistii controlau casele, pivnitele mai exact, sa poata face adaposturi. Max si Hubermanii au scapat ca prin urechile acului atunci.
Rudy era la fel: plin de viata, de nazbatii ....si noroi.  :)
Ultimele pagini din carte va las sa le cititi voi. Fiecare prieten care a citit aceasta carte, a avut lacrimi in ochi la sfarsit. Sfarsitul este nedrept, doar atat va spun.
Moartea continua sa povesteasca in stilul propriu, umorul sec facandu-si aparitia, uimindu-ne cateodata cat de melancolica poate fi ea, si nu dura, si rece. Iar observatiile si intamplarile relatate te fac sa iti pui intrebari, intrebari care striga la tine de pe pagini si te implora sa le raspunzi: cu ce suntem noi mai buni ca cei din jurul nostru?
Cred ca aceasta carte poate fi recomandata oricui, ai ce invata din ea, si m-ar bucura enorm daca s-ar gasi si in programa scolara. Am citit carti impuse de profesori care nu numai ca nu mi-au placut, dar mi-au dat si cosmaruri. Scene absolut grotesti care nu ar trebui recomandate unor copii, dar in fine ...asta e alta discutie.

Hotul de carti: o poveste de supravietuire intr-o lume corupta.
Cam asa as descrie eu aceasta carte care ne arata moartea, prietenia, societatea asa cum este ea, razboiul, familia, loialitatea si ...iubirea.
Povestea Ei, trecerea Mortii prin viata, asistand la evenimente demne de un film horror, dar care se opreste din drum si priveste la mica si trista viata a unei hotomane de carti.
Recomand aceasta carte cu cel mai mare drag.




0 comments:

Post a Comment

Every little word is highly appreciated! Thank you for taking your time! ^_^
--IMPORTANT NOTICE!--
Due to some repeated problems with Disqus, i had to delete this widget, thus losing ALL of my comments. I apologize if i didn't get to answer in time and that is why you will see all of my posts without comments.